JURNAL DE CONGRES (1)

VINERI, ZI DE PRECONGRES

Ziua a început liniștit, cu mult Soare deasupra golfului Frisco, dar cu un vânticel cam tăios.
În hotel, pe la ora 9 dimineața, se înființase deja un oficiu de primire și îndrumare a oaspeților.

Un tânăr foarte amabil și foarte ...puțin informat m-a primit călduros. După ce am schimbat câteva    fraze, și-a  adus  aminte că mă cunoaște de la congresele precedente. Ăsta este un semn bun: nu am îmbătrânit atât de tare!  Mai semăn cu cel de acum 3 ani !
Nu avea nici un document legat de evenimentele congresului actual, dar știa că voi face prezentarea mea de 70 minute în sala numită sugestiv ”Fishermens Wharf” (”Debarcaderul Pescarilor”).

Spre deosebire de adevaratul ”Fishermens Wharf”, celebrul port și bazar al orașului San Francisco, care se întinde pe o lungime impresionantă, sala ce mi-a fost repartizată este mult mai mică! Este, de fapt, cea mai mică dintre toate sălile de care dispune Hotelul Whitcomb – gazda congresului – destinate conferințelor și workshop-urilor.

Hotelul Whitcomb

O maestră chinezoaică, Wang Yan, care este o figură nelipsită la toate manifestările din lume legate de Qigong sau medicină tradițională chineză, îmi ieșea în cale pe la orele 9:40 cu o figură tristă, cum n-am mai văzut-o niciodată. Ea avea planificate sesiuni de prezentare de câte 7 ore, timp de 5 zile (pre, în timpul și post-congres). Era foarte dezamăgită că nu avea loc să se desfășoare cu câtă audiență se aștepta să aibă. S-a dus agale către camera de conferință. După vreo zece minute de discuții cu tânărul reprezentant al staff-ului de organizare, ne-am îndreptat spre cămăruța cu pricina pentru a vedea dacă este suficent de dotată tehnic pentru prezentarea mea de Duminică. Acolo, însă, surpriză: o găsim pe Maestra Wang Yan susținându-și prelegerea în fața unui auditoriu compus din...o persoană!

Am închis repede ușa, pentru a  nu-i da timp să observe că am văzut ce se întâmpla acolo.
Dragi prieteni ai Qigong-ului, trebuie să știți că un asemenea Congres Mondial nu este un succes asigurat. Audiența la prezentările participanților se alege adesea după criterii greu de înțeles.
Asadar, nici în ceea ce mă privește nu am certitudini. Am doar speranțe.
Totuși, în cursul după-amiezii, am avut de a face cu adevărata secretară a comitetului de organizare. Ea știa mai multe. S-a temut, pentru o clipă, că nu am recunoscut-o. I-am răspuns că eu mă temeam că e invers. Așadar, victorie! Este a doua persoană cu care iau contact - dintre cei care asigură bunul mers al evenimentului – și mă recunoaște. Începutul este promițător. S-ar putea să-și aducă aminte de mine și cei care m-au admirat la congresele precedente și să-mi populeze micuța sală în ziua memorabilă a celor ce muncesc: 1 Mai.
Am aflat despre un personaj nou. Un croat cu nume de scenă Braco, care face vindecări miraculoase doar cu privirea. A primit, pentru o oră de demonstrații, o sală mare numită ”Ghirardelli” - sinonimă cu o celebră fabrică de ciocolată din San Francisco. Lăsând la o parte datele istorice, trebuie să vă explic ceva. Adevărații maeștri de Qigong chinezi au fost și sunt admirați pentru calitatea de a vindeca pe cale energetică în mod subtil, fără gesturi teatrale și fără să atragă atenția în vreun fel. Aici este bine să deosebim trufia unora – dotați nativ cu însușiri speciale – și smerenia adevăraților maeștri. Modestia, vorbele puține și pline de înțelepciune sunt prerogativele care îl fac pe Maestru să se distanțeze net de un maistru.
Va mai povestesc și mâine.

Adrian Florea

San Francisco, 29 aprilie 2011

No Comments Yet.

Leave a comment