PĂRINTELE GHEORGHE DIN REVIGA: ADEVĂRATUL PREOT, ÎNVĂȚĂTORUL CELOR CE CAUTĂ ALINAREA

În urmă cu mai bine de  17  ani, susţineam  la un post de radio - dispărut acum, UNIPLUS primul post de radio privat din România - o emisiune săptămânală care se intitula "Lecţia de Qigong". Vorbeam cu multă pasiune, timp de 2 ore, în fiecare sâmbătă după-amiază, despre virtuţile acestei străvechi arte orientale. Îndemnam ascultătorii să mă urmeze în a face unele exerciţii de meditaţie şi auto-terapie şi am constatat cu multă bucurie că eram audiat de foarte mulţi dintre cei care puteau asculta acel post de radio din Bucureşti şi din alte mari oraşe ale ţării. Şi, totuşi, a venit o dată şi momentul în care o ascultătoare m-a sunat în timpul unei emisiuni şi mi-a spus: "Noi românii suntem, în majoritate, creştini. De ce trebuie să urmăm noi nişte tehnici şi învăţături care provin din religia buddhistă, atâta vreme cât nu avem nici o dorinţă de a renunţa la credinţa noastră strămoşească?"...

Părea că femeia avea dreptate. Eu vorbeam de aproape doi ani despre misterioasa şi fascinanta cultură orientală, din care a izvorât Qigong, dar nu precizasem niciodată nimic relativ la religie. Abordasem studiul şi prezentarea acestei arte milenare într-o manieră pur laică. În ciuda faptului că eu sunt şi voi rămâne un convins creştin-ortodox. În ciuda faptului că totdeauna mi-am exprimat şi manifestat respectul faţă de toate religiile (am studiat cu pasiune "Istoria Religiilor" a lui Mircea  Eliade) şi am crezut cu tărie că, indiferent de religie, există un singur Creator în Universul în care trăim şi - evident! - un  singur ansamblu de legi care-l guvernează. Uitasem, pur şi simplu, să explic fidelilor mei ascultători cât de ştiinţific, pragmatic şi laic este Qigong-ul şi, totodată, cât de mult cultivă el spiritualitatea practicantului, cufundându-l mai mult în tainele şi miracolele credinţei căreia îi aparţine.

Încă de atunci am înţeles că misiunea pe care mi-o asumasem nu putea fi împlinită în mod plenar şi profund fără ajutorul celor binecuvântaţi întru a construi cu sârg şi smerenie cărarea Luminată către Divinitate: preoţii.

Poate că este momentul să fac acum, aici, reparaţiile pentru greşelile mele de atunci. Poate că este momentul să aduc în faţa voastră, dragi discipoli, prieteni şi simpatizanţi ai şcolii Qitaky®, figura PREOTULUI ADEVĂRAT. Imaginea fără dubii sau ezitări a OMULUI-PREOT, conştient de misiunea pe care şi-a ales-o faţă de semenii săi şi pentru ei: cultivarea Iubirii de Dumnezeu.

În vremuri imemoriale, vechii şamani îşi puneau în joc toată puterea minţii, toată setea de a cunoaşte Universul, toată energia lor de vajnici cercetători ştinţifici, pentru a descoperi mijloacele prin care ceilalţi membri ai triburilor lor să poată trăi în armonie cu legile divine. Adevăratul drum al ştiinţei de astăzi începe de la ei. Şi se continuă prin lucrarea smerită şi plină de har duhovnicesc a Prea Cucernicilor Părinţi de azi, care prin stăruinţă şi dăruire totală reuşesc să ne facă să trăim mai aproape de Dumnezeu şi de Înţelepciunea Lui fără margini. Nu-i căutaţi printre cei care administrează şi conduc instituţia Bisericii, căci PREOŢII ADEVĂRAŢI nu au timp de contabilitate şi învârtit hârtii. Căutaţi-i prin bisericile sau mănăstirile pierdute în cătune aproape neştiute, rătăcite prin ţară. Acolo unde se poate spune fără greş că "nimeni nu poate fi profet în ţara lui". Acolo unde oameni cu înfăţişare simplă dar plină de Lumină răspândesc Cuvântul Ziditor al Celui Divin cu graţie, cu lacrimi şi dureri de oase, împovăraţi de lipsuri dar cu spinările îndreptate de puterea de neînfrânt a credinţei lor. Acolo unde, fără a trece prea mult timp, oamenii aflaţi în nevoie călătoresc înghiţind sute de kilometri, umplând lăcaşurile sfinte şi armonizându-se cu bunii Părinţi întru alinarea sufletelor şi împlinirea celor cuvenite.

Aşa am aflat despre Părintele Gheorghe Pandelică, din satul, uitat în Bărăgan, Reviga(vezi imagini de la Sfânta Liturghie, partea I-a). L-am cunoscut acum 13 ani, îndrumat de un discipol de-al meu - o femeie căreia mereu îi mulţumesc în adâncul sufletului meu pentru a-mi fi împărtăşit bucuria acestui loc - iar slujba Sfintei Liturghii, la care am asistat m-a îngenuncheat şi m-a făcut să nu-mi fie ruşine să lăcrimez, ditamai bărbatul ce sunt. M-aş fi suspectat de oarece slăbiciune, jenantă pentru un Maestru de Qigong. Dar, văzând mulţimea de credincioşi veniţi din multe părţi ale ţării, la fel de impresionaţi şi de cutremuraţi de forţa spirituală a Părintelui, am înţeles că nu mă deosebeam cu nimic de nimeni dintre oamenii  normali(vezi partea a II-a). Trebuie să fii de piatră - dar, până şi piatra ar lăcrima! - ca să nu trăieşti din plin lecţia de pioşenie sinceră, de smerenie nedisimulată pe care o revarsă fără nici un pic de zgârcenie Părintele Gheorghe.  Trebuie să fii un necredincios, păgân până în ultima celulă a trupului şi până la ultimul neuron, ca să poţi acuza de rea-voinţă, de meschinărie sau lăcomie de bani pe OMUL-PREOT Gheorghe, că face ceva din lucrarea lui din vreun interes murdar, material sau politic. Sudoarea ce se scurge de pe fruntea sa ca un râu de suferinţă pentru cei necăjiţi, bolnavi sau chinuiţi de soartă nu ţine cont nici de căldura insuportabilă cu care verile apasă în biserică şi nici de frigul nemilos al iernilor ce şuieră prin colţurile lăcaşului(vezi partea a III-a). Crede cu tărie în puterea uimitoare a rugăciunii şi, înconjurat de credincioşii ce-şi caută însănătoşirea prin mila lui Dumnezeu, se roagă îngenuncheat amintind adesea: "ascultă, Doamne rugăciunea nevrednicului de preot ce sunt eu!..." .

Am avut mulţi pacienţi pe care i-am îndrumat să-şi regăsească sănătatea prin rugăciune şi sfaturile duhovniceşti ale Părintelui Gheorghe. De câte ori mă reîntâlnesc cu aceştia, ei nu uită să-mi mulţumească din adâncul inimii pentru că i-am îndrumat către omul care i-a învăţat ce este vindecarea prin credinţă. Căci, medicina viitorului  - de fapt, medicina autentică a tuturor vremurilor - este aceea prin care, înaintea trupului trebuie vindecat sufletul. Sunt mulți aceia care şi-au găsit vindecarea în rugăciune şi îndrumarea duhovnicească a smeritului Preot Gheorghe. Pe ei nimeni nu i-ar mai putea convinge că Părintele ar putea face ceva pentru sine, înainte de a-i ajuta pe cei care-i cer sprijinul.

Predicile sale(vezi aici imagini) nu reuşesc să plictisească pe nimeni; sunt pline de înţelepciune şi har, de bunul simţ al omului cu sufletul curat, care deşi aproape izolat în mijloc de Bărăgan, vede cu luciditate şi tristeţe profundă adevărurile ce acoperă ca şi norii grei ai furtunilor necruţătoare tot Pământul. Dar, nu se resemnează cu ceea ce observă, ci îndeamnă lumea la înfruntarea cu adevărul, la a transforma Răul în Bunătatea Divină. Nu poţi să mai crezi că speranţele tale spre un viitor mai frumos sunt năruite, atâta vreme cât neobositul Părinte Gheorghe, miruindu-ne(vezi partea a IV-a), cântă înălţător bucuria de a-l avea în noi pe Cristos: "Ce folos, ce folos, fală fără de Cristos?!". Vocea puternică şi melodioasă a acestui PREOT ADEVĂRAT  te face să vrei să cânţi alături de el. După ce vei trăi acordurile compuse de Ciprian Porumbescu ale rugăciunii Tatăl Nostru prin glasul sfâşietor al Părintelui, nu vei mai şti dacă lacrima din colţul ochiului este de durere sau de bucurie a regăsirii tale prin credinţă(vezi aici imagini).

Zidind, alături de preoteasă, printr-o educaţie aleasă şi plină de harul său, pe cel ce avea să devină lăstarul tânăr al OMULUI-PREOT: Părintele Casian, ne-a dăruit tuturor exemplul perenităţii bunului caracter, a smereniei  şi perseverenţei neostenite. Iar, dragostea pentru oamenii locului l-a împins pe Părintele Gheorghe să trudească pentru înălţarea unei alte biserici în sătucul Mircea cel Bătrân, pentru cele 50-60 familii care băteau în fiecare duminică cei 4 km ce-i despart de biserica din Reviga. Credincioşii mai înstăriţi din alte părţi ale ţării au sărit imediat în ajutorul său şi, iată că noua biserică s-a umplut  de Lumina şi puterea Sântului Duh, prin grija şi ostoirea Părintelui, a preotesei şi a binecuvântatului fiu al lor.

Dragii mei prieteni şi simpatizanţi ai şcolii Qitaky®, noi practicăm Qigong - o artă a prelungirii vieţii născută în Orientul Îndepărtat - dar, fiecare dintre noi are nevoie de forţa şi sprijinul credinţei sale. Dacă sunteţi sub semnul ortodoxiei, nu lăsaţi să vă scape experienţa ridicării la Dumnezeu prin harul OMULUI-PREOT  Gheorghe Pandelică. Căci, oriunde ar sluji - chiar și în mijlocul câmpului ars de Soare și de vânturi, ori în vârf de munte, îngemănat cu albastrul de cristal al cerului - el ne are pe toți în suflet, iar noi nu-l putem pierde nicicând!!!

 

Cu adâncă plecăciune,

Adrian Florea

7 Responses

  1. ION ILEANA VIORICA
    Va felicit pentru frumusetea si veridicitatea articolului. Il cunosc pe Parintele Gheorghe de la Reviga de 15 ani, iar evenimentele din ultimul timp, m-au determinat sa scriu, atat cat m-am priceput, ce a insemnat prezenta Parintelui in viata mea. De aceea sper ca "povestea" mea va fi un alt fel de comentariu. M-am nascut in Apuseni, in urma cu putin peste o jumatate de veac.Am crescut acolo mai aproape parca de ceruri , in zilele de miercuri si vineri cand , de mic copil, posteam alaturi de toata familia; in zilele de sarbatoare cand familia era la Biserica si mama urmarea cu atata evlavie Sfanta Slujba, cand bunica repovestea acasa cu atata talc predica - sa luam aminte , noi copiii; in fiecare zi, dand binete tuturor trecatorilor. Era in acelasi timp si ruga si urare. Reciproca: - Doamne, ajuta! - Doamne, da bine!; prin crestinescul obicei, nestirbit pana astazi, de a boteza nou nascutul inainte de a-l aduce acasa, petrecerea organizandu-se ulterior, dar si cand , intunecandu-se pamantul in plina zi de mania lui Dumnezeu pentru pacatele noastre, ne rugam la lumina lumanarii din Noaptea Inverii Domnului. Ce mare Taina si putere Dumnezeiasca! Viata m-a adus in Baragan, unde am trait pentru mult timp din pacate, "perfect adaptata realitatii de aici". Intr-o zi binecuvantata, Bunul Dumnezeu mi-a scos in cale "Un Sfant povatuitor si rugator fierbinte spre izbavirea din necazuri, boli si suferinte" - Parintele Gheorghe de la Reviga. Am fost prima oara la Parintele in urma cu 15 ani, impreuna cu sotul meu. Adanc impresionati de frumusetea slujbei, gratie dumnezeiescului glas al Parintelui, unicitatii cantarilor, si inaltatoarelor rugaciuni, patrunsi de dragostea si ruga Parintelui catre Bunul Dumnezeu, asteptam sa vorbim cu Parintele, alaturi de multi alti credinciosi, veniti de pretutindeni. Parintele a iesit din Sfantul Altar si ne-a privit indelung. N-am sa pot uita niciodata acele clipe. Avea atata lumina pe blandu-i chip si ne privea cu atata dragoste si bucurie! Mai tarziu, cand am vorbit cu Printele Gheorghe de la Reviga, am trait cu sentimentul ca fusese dintotdeauna in viata noastra. In putine cuvinte , profunde, intelepte, pline de dragoste si ingaduinta , Parintele, ca un adevarat povatuitor induhovnicit , ne-a aratat CALEA pe care trebuie sa o urmeze fiecare crestin: rugaciune, post, spovedanie, fapte bune si dragoste pentru toti semenii nostri, pentru a-L avea pe Hristos in inimii. Prezenta la sfintele slujbe si rugaciunile staruitoare ale Parintelui, ne-au ajutat sa trudim pentru a ne mentine pe " mantuitoarea cale a poruncilor lui Hristos", pentru a-L pastra pe Hristos in inimi, iar rasplata nu a intarziat sa apara. A renascut increderea, speranta, puterea de a merge mai departe indiferent cat de mari ar fi greutatile si mai ales am invatat sa avem rabdare, cu noi insine, cu cei din jur si cu viata noastra, acceptand ca ea se desfasoara cum ne este randuit de SUS si nu dupa planurile noastre. Frumustea slujbelor, staruitoarele rugaciuni, minunatele cantari , dragostea si caldura Parintelui, ne ajuta sa ne despietrim incet,incet inimile, pentru a-L primi pe Hristos, pentru a deveni CREDINTA, NADEJDE, IUBIRE, spre Slava lui Dumnezeu, pentru binele nostru si al semenilor nostri. Devenim doar iubire si daruire, asa cum este Parintele Gheorghe de la Reviga pentru fiecare dintre fii sai duhovnicesti. Acestea sunt Minunile pe care le face Parintele si pe care sigur le-a trait fiecare din cei care l-au intalnit . Am inteles in scurt timp de ce este atat de cautat Parintele Gheorghe. E in firea lucrurilor ca si preotii sa caute un doctor mai bun, un profesor mai bun pentru copiii lor. Asa si noi, crestinii de rand, cand "umblam impiedicandu-ne in intuneric", cautam un "Sfant povatuitor si rugator fierbinte" care sa ne ajute sa-L regasim pe Bunul Dumnezeu, sa inlocuim intunericul din sufletul nostru cu lumina harica. Atunci cautam un DOCTOR DE SUFLETE, asa cum este Parintele Gheorghe de la Reviga. Indraznesc sa fac aceasta afirmatie pentru ca oricine stie ca daca" Doctorul" da gres, a doua oara il ocolesti. Asta , asa, in trei vorbe, pentru cei care vorbesc in necunostinta de cauza. Sau o fac doar din cauza invidiei? Intransigent cand e vorba de zilele de post din saptamana si posturile de peste an, Parintele Gheorghe este pentru fiii sai duhovnicesti, nu numai doctorul sufletelor ci si al trupurilor. Afirm acest adevar in memoria dragii mele bunicii - odihneasca-se in pace, care clama, cu dreptul pe care cei peste 70 de ani de viata crestineasca, i-l acordau. Daca oamenii nu vor sa posteasca din dragoste pentru Dumnezeu, atunci sa o faca pentru sanatatea lor ca doar pentru asta a lasat Dumnezeu dragutu` legea postului. In toti acesti ani, am revenit la Parintele Gheorghe de la Reviga,de multe ori.Pentru Sfanta Slujba, iar din cand in cand si pentru spovedanie, impartasanie si povete, toate pentru a cunoaste voia lui Dumnezeu, cea buna, placuta si desavarsita si a o urma.Alteori, departe fiind, il ascultam in gand si cat ajutor primeam! Stiu ca aceasta afirmatie poate parea indrazneata pentru unii. Am facut-o din respect pentru ADEVAR si pentru cei care cunoscandu-l pe Parintele, inteleg cele spuse de mine Peste ani am aflat cu bucurie ca Bunul Dumnezeu a RANDUIT ca unica odrasala a Parintelui , sa fie baiat si sa-i urmeze Parintelui, sa-i slujeasca Domnului si Maicutii Sale. E desigur cea mai mare bucurie si rasplata pe care Bunul Dumnezeu a facut-o Parintelui, pentru marea lui dragoste pentru Dumnezeu, pentru noi toti si pentru atata ravna spre rugaciune , pentru binele oamenilor. E si pentru noi o bucurie si o speranta ca Parintele Casian, desi inca atat de tanar, se va intari duhovniceste, trudind dupa puterea exemplului minunatilor sai parinti si avand suport valorile incontestabile in spiritul carora a fost crescut . E doar nevoie de rabdare, intelegere si timp. Un sportiv ajunge la performanta dupa ani in care societatea investeste pentru succesul lui, iar el trudeste. Pe branci. In cazul unui preot drumul este mult mai anevoios, truda mult mai grea si mai ales , permanenta. Cu atat mai greu trebuie sa-i fi fost si sa-i mai fie, Parintelui Casian, pentru ca nivelul asteptarilor este foarte ridicat din doua parti, pe de-o parte Parintele Gheorghe - tatal , modelul si indrumatorul sau spiritual, iar de cealalta parte, noi credinciosii, traitori de mari bucurii spirituale, gratie prezentei Parintelui Gheorghe in viata noastra. BISERICA DE LA REVIGA. Aici am crescut ca fii duhovnicesti ai Parintelui . Prin truda sa de la Sfanta Biserica din Reviga, Parintele a construit cu ajutorul Bunului Dumnezeu, Biserica de la Mircea Cel Batran, un sat cu circa 50 de familii. Biserica este mica, inca neterminata (iarna este foarte frig si vara foarte cald), motiv pentru care Parintele, dupa savarsirea Sfintei Slujbe la Biserica Mircea Cel Batran, isi indeplineste indatoririle de duhovnic, pentru fii duhovnicesti veniti in numar foarte mare, la Biserica Reviga, pe parcursul multor ore. Cand scriu toate acestea ma intreb cine nu poate vedea lucrurile in simplitatea si firescul lor? Sau cine vrea sa nu mai existe acest cerc de putere si bucurie spirituala, in jurul Parintelui Gheorghe si al Parintelui Casian de la Reviga? Si mai ales de ce? Trag nadejde ca toate astea se intampla pentru ca a venit vremea sa se afle ADEVARUL despre Parintele. Sa-i fie cunoscute minunatele cantari ce te ridica printre lacrimi pana SUS, ce te fac sa traieste un sentiment unic si inegalabil: bucuria iubirii divine, dorinta tulburatoare de a fi vrednic mereu de dragostea Tatalui Ceresc. E destula vreme de cand , cu multa durere , am aflat de viforul din sufletul Parintelui Gheorghe si a intregii sale familii. Am hotarat imediat ca trebuie sa-mi apar ADEVARUL, trait de mine si de toti ceilalti - de la oameni simpli la adevaratele personalitati ale societatii romanesti , care de ani si ani vin si revin la Parintele Gheorghe de la Reviga.Si cum sa-mi apar ADEVARUL altfel decat facandu-l cunoscut. Mi-a luat mult timp pentru ca mi-a fost greu sa cuprind in masuri pamantene, dimensiuni mai presus de cuvinte, atat de aproape de Dumnezeu. M-am straduit sa-mi prezint adevarul pentru a mi-l apara si pentru a afla raspunsul la cel putin doua intrebari: Cine pe cine sa creada? Cine de cine sa asculte? Intortocheate sunt "Caile Domnului" in fascinanta "lume" a relatiilor interumane, mai ales cand societatea e cocotata pe o scara rasturnata a valorilor! Si totusi, ce ne spune "povestea muntelui"? Ca spre varful lui pornesc mai multi oameni, doar ca unii se opresc pe la poale , altii printr-o poienita, iar in varf ajung mult mai putini. Asta este! Important este sa intelegem ca nu toti suntem elite...Bunul Dumnezeu ne-a lasat diferiti sub multe aspecte.Ne-a lasat libertatea de a trudi pentru locul ravnit, intelepciunea de a-ti cunoaste si accepta limitele, precum si capacitatea de a evalua corect pe semenii tai,iubindu-i si respectandu-i pentru ceea ce sunt . De altfel si pe Muntele Taborului, doar trei apostoli au avut privilegiul de a-L urma pe Mantuitorul: Ioan, Petru si Iacob, adica IUBIREA, CREDINTA si FAPTELE. De aceea este atat de cautat Parintele Gheorghe de la Reviga,pentru ca este IUBIRE, CREDINTA si FAPTE, pentru ca prin modul de viata si de traire duhovniceasca, dovedeste ca Dumnezeu exista. Ne despart cateva zile pana la minunata sarbatoare a "SCHIMBARII LA FATA A DOMNULUI" . Mantuitorul in Sfanta Biserica a Lui - Muntele acesta al Taborului, ne invata ca un crestin adevarat trebuie sa fie plin de mila nu de rautate si sa lupte pe toate caile sa faca PACE IN CASA, PACE INTRE VECINI SI ORIUNDE E NEVOIE DE PACE. Ma rog Bunului Dumnezeu, Maicii Sale, Sfintilor Parintilor nostri, tuturor sfintilor si Parintelui Arsenie , ca sfanta sarbatoare ce se apropie, sa-i aduca Parintelui Gheorghe de la Reviga si intregii sale familii, pace si liniste in suflet, in casa si in cele doua Biserici, asa cum de-a lungul atator ani, Parintele a adus pace si liniste in sufletele si casele noastre. "...Asa Doamne Imparate, daruieste-mi sa-mi vad gresealele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor" Cu adanca plecaciune, ION ILEANA
  2. Florentina Popa
    Va multumesc ca-ti facut cunoscut harul Parintelui Gheorghe Pandelica. Am ramas profund impresionata de harul pe care-l are acest Sfant Parinte. In timpul miruirii....cantecele lui....te fac sa plangi. Ma rog la Bunul Dumnezeu sa-mi dea puterea de a merge la dansul. Dumnezeu sa va Binecuvanteze. Cu drag Florentina Popa
  3. Petrisor Jechel
    Pentru orice persoana care a constientizat macar o data in viata ‘atingerea’ vibratiei divine, prezenta Parintelui Gheorghe si mai ales ‘lucrarea’ domniei sale in Biserica la Sfanta Liturghie, inseamna enorm, insemna mult mai mult decat pot cuvintele exprima. Eu va felicit domnule Profesor Adrian Florea pentru inspiratia de a aduce un plus de lumina asupra unor lucruri care stralucesc undeva, intr-un “sat uitat in Baragan”. Asa cum stim, si Ingerii si chiar si Sfintii au nevoie de ajutorul nostru uneori. Macar de ajutorul rugaciunilor noastre. DOAMNE AJUTA! Petrisor Jechel
  4. Didina Tofan
    Comuna Nereju, judetul Vrancea "Ce folos am eu, fara Dumnezeu" este cantarea cu care parintele Gheorghe de la Reviga miruieste credinciosii... ce glas!!! Este ceva maret, inaltator. Oricat ai fi de impietrit este imposibil sa nu simti acel fior launtric si fara sa vrei lacrimile iti curg de la sine. Sunt o femeie vaduva cu 3 copii. Ori de cate ori poverile necazurilor mi-au apasat umerii, in sfaturile si rugaciunile parintelui am gasit sprijin si alinare. Nu cere nimic, nimanui (bani sau alte foloase materiale), spune ca este un om obisnuit, nu vrea laude. Este un om de o modestie si o smerenie rar intalnita. Si fiul domniei sale, pr. Casian ii calca pe urme... aceleasi inflexiuni in glas, aceeasi seriozitate, bunatate si profesionalism. De ce unii rauvoitori incearca sa improaste cu noroi astfel de persoane binecuvantate de Dumnezeu? Oare rautatea si invidia sa fi ajuns si in aceste sfere unde ar trebui sa existe doar bunatate? Inainte de a scrie ceva, mergeti si va convingeti si apoi faceti afirmatii de genul "preot pe bani"... Speram ca Dumnezeu sa va lumineze mintea si sa-l tina sanatos pe parintele pentru a putea sa mai mergem la dansul la Reviga, spre a-i asculta rugaciunile si sfaturile. Cu deosebita stima si consideratie, DIDINA TOFAN
  5. Toata stima ca ati scris despre parintele, si ati postat si inregistrarile video. Eu am copilarit in Mircea cel Batran vis-a-vis de biserica actuala. Il apreciez enorm, si v-as ruga daca mai aveti drum pe la sfintia sa sa mai filmati, sunt predici si cantari de mare folos sufletesc. Eventual poate reusiti sa realizati un mic interviu despre viata dansului , ar fi foarte interesant. Am scris si eu pe blogg despre dansul ,insa cred ca trebuie ceva mai mult http://cafeneaualuitenace.blogspot.com/2011/08/dragostea-pentru-oameni-revarsata-in.html Toate cele bune in continuare va doresc!
  6. Valentin
    Buna seara, De cand am cunoscut-o pe sotia mea, pot spune ca parintele imi este duhovnic. Faptul ca azi sunt cu ea e meritul parintelui si ale rugaciunilor sale. As vrea sa simt mereu ce traiesc cand plec de la slujba parintelui, dar din pacate aceasta dureaza un timp pana noroiul pacatelor mozolesc hainaAcolo sufletului. Am absolvit seminarul si facultatea de teologie ( 10 ani ) si marturisesc cu tot simtul de raspundere ca nici un preot nu mi-a starnit admiratia precum trairea parintelui Gheorghe Pandelica. Acolo, in satul acela "uitat de lume", cum ii place parintelui sa spuna, este un mare slujitor al Domnului si se simte sfintenia. Fara intentia de a face o vreo blasfemie, afirm ca pentru mine dansul este un om sfant, atat cat permite cuvantul pentru un om. Dar oare parintele Gheorghe e om? Oare un om poate suporta greutatea pacatelor noastre? Nu, nu poate. Parintele Gheorghe Pandelica este un trimis al Domnului in secolul nostru care vine sa intareasca cuvintele Mantuitorului: "Si iata, Eu sunt cu voi in toate zilele pana la sfarsitul veacului". Hristos ne sterge lacrimile prin daruirea si dragostea parintelui. Oamenii resimt acest lucru. Numai rau intentionat sa fii ca sa ignori acest aspect. Ma intreb: De ce vin atatia oameni din diverse localitati si orase la acest parinte? Oare nu exista biserici si duhovnici unde locuiesc? Ba da. Exista. Numai ca a te spovedi in fata unui om ingust, care nu te asculta si se pierde in cuvantul "Legii", lucru pe care Hristos il denunta, este o pierdere mare de timp si poate de ucidere spirituala. Preotul duhovnic este fara exagerare un medic al trupului si al sufletului sau asa ar trebui sa fie, caci sanatos te numesti daca te afli intr-o armonie fizic si spiritual, dupa cum spune un dicton latin: O minte sanatosa intr-un corp sanatos. Am renuntat la duhovnicul meu in favoarea parintelui Gheorghe Pandelica, duhovnicul sotiei mele, deoarece multe sfaturi se bateau cap in cap si pentru a nu mai fi confuz in luarea unei hotarari. Aceasta hotarare am luat-o in urma unui fapt urat intamplat. Eu si sotia mea care pe atunci imi era doar prietena, am hotarat sa ne spovedim la acest parinte pe care il aveam duhovnic de ani buni. Insa sotia mea primind sfat de la dansul sa ne intalnim numai afara, sa ne tinem de mana fara imbratisari sau saruturi nevinovate ca intre doi indragostiti, a spus ca nu poate promite. Ea e genul de persoana care nu spune "da" si sa faca contrar. Acest obicei de a spune "da" si sa fie "nu" va marturisesc ca e deprins din pacate foarte mult in seminariile teologice. Nu trebuie sa generalizam, dar in mare parte asa se intampla...Atunci parintele s-a ridicat de pe scaunul spovedaniei si nu a vrut sa o mai spovedeasca. Nu am cuvinte sa descriu starea sotiei mele care s-a simtit umilita. Tin sa mentionez ca eu si sotia mea am fost cuminti pana la casatorie. Nu a fost deloc usor, dar Dumnezeu ne-a ajutat. De atunci il am numai pe parintele Gheorghe duhovnic care stie sa slefuiasca sufletele ca pe niste diamante de mare pret. Acum ce sa vezi? Nici Neghinita nu doarme. Domnul a spus:"Bate-voi pastorul si se vor risipi oile". Parintele risca sa fie caterisit. Pe ce motiv? Lumina deranjeaza mizeria. Cu totii stim ca din pacate in Biserica sunt foarte multe asemenea situatii. Inchei aici si sper ca vom face ceva pentru parintele atunci cand va fi cazul asa cum si dansul face mereu cu rugaciunile sale care se resimt in viata noastra zi de zi.
  7. florina
    Cum se ajunge la Biserica de la Reviga? Eu sunt din Braila si imi doresc sa merg si eu. Multumesc mult.

Leave a comment