QIGONG – ARTA RITMURILOR UNIVERSULUI

DESPRE CONTRACŢIA TIMPULUI - TIMPUL ZERO

În ultimele două decenii, se vorbeşte tot mai mult şi mai..".argumentat" - totodată, mai înfricoşător! - despre fenomenul de contracţie a timpului. Teorii, puternic susţinute de unii şi de alţii, încearcă să ne convingă despre acest fenomen de neoprit, care ne va duce la momentul Zero!

Nu mă erijez în a fi cel mai avizat savant, în acest sens, dar îmi place să privesc lucrurile cu mai mult pragmatism; bazat pe dovezile ştiinţifice unanim acceptate despre Univers şi felul cum funcţionează acesta. De aceea, îmi permit să fac aici un comentariu care ar putea să te intereseze şi pe tine, cititorule.

Multă vreme, oamenii de ştiinţă din zona Occidentală au privit Timpul ca pe o mărime unidimensională, un vector care îşi mută liniar originea - Prezentul, lăsând în spate Trecutul şi îndreptându-se invariabil către Viitor. Abia la începutul secolului XX (numit adesea "secolul marilor descoperiri ştiinţifice"), mintea sclipitoare a lui Albert Einstein a demonstrat că Timpul este un spaţiu vectorial cu 12 dimensiuni. Aşa s-a putut explica de ce sunt posibile percepţiile despre fenomene trecute, ca şi cele de tip dèja-vu, precum şi despre viitor(de pildă, oracolele). De aici, s-a mers mai departe spre posibilitatea călătoriilor în timp.  Einstein a descoperit relaţia matematică prin care se produce transformarea Spaţiului în Timp şi invers. Într-o exprimare glumeață, el explica teoria sa astfel: „Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut și ți se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră și ți se va părea un minut. Aceasta este relativitatea.” Explicând, pe această cale, fenomenul contracţiei/dilatării Timpului în funcţie de viteza de deplasare în spaţiu. Experimentele efectuate de mai bine de un secol încoace, au dovedit veridicitatea intuiţiei marelui savant. Într-o exprimare mai sugestivă: dacă unul din doi fraţi gemeni va părăsi Terra, deplasându-se cu o viteză apropiată de cea a luminii, la întoarcerea sa după un an de călătorie, ar putea să constate că fratele său a îmbătrânit mai mult decât el. Cu alte cuvinte, la deplasare cu viteze mai mari, timpul se va scurge proporţional mai lent. Aceasta se numeşte dilatarea timpului. La fel, putem vorbi şi despre contracţia spaţiului(să ne amintim că obişnuim să spunem că, atunci când creşte viteza de deplasare între două locaţii pe Pământ, am "scurtat distanţa" dintre locaţii).

Aşadar, putem vorbi despre contracţia/dilatarea Timpului, în condiţiile stabilite de teoria relativităţii  a lui Einstein. Dar, nu putem vorbi despre atingerea Timpului Zero Universal! decât dacă admitem dispariţia Universului însuşi. Ar fi o contrazicere a uneia din proprietăţile fundamentale ale Universului în care trăim: legea continuităţii Universului şi a continuităţii transformărilor. Această lege stabileşte că nu pot exista zone de vid nicăieri în Univers; nici vid spaţial şi nici vid temporal! Aceasta, în condiţiile în care - cum am arătat mai sus -  Timpul poate fi transformat în Spaţiu. Tot așa cum nu poate fi atinsă temperatura zero absolut.

Putem, însă, vorbi despre percepţia Omului asupra Timpului. Evoluţia societăţii umane a căpătat un ritm galopant, tot mai accelerat. Foarte mulţi oameni au devenit din ce în ce mai ocupaţi - în mare parte, împinşi de nevoia de supravieţuire, sau de creştere continuă a confortului material - ajungând la percepţia că timpul alocat fiecărei zile este din ce în ce mai scurt. Că nu mai "au timp" să facă unele lucruri care, altădată, le făceau plăcere sau făceau parte din viaţa lor. Aceştia sunt de părere că ziua de 24 de ore a devenit mai...scurtă! Stresul ce se aşterne în viaţa celor ce nu ştiu să-şi administreze în mod raţional timpul creşte în intensitate, aducând adesea tulburări anxios-depresive, stări de tensiune create de percepţia că nu le mai ajunge timpul pentru o mulţime de activităţi pe care şi le-ar dori. Altă percepție au, însă, cei ce nu au nimic de făcut, sau sunt imobilizați: pentru ei timpul pare să se scurgă dureros de lent.

CUM SĂ ÎNŢELEGEM ACESTE FENOMENE?

Probabil, ar trebui să ne întoarcem la originea Universului nostru - la celebrul Big Bang.sau, mai înainte de Marea Explozie, la ceea ce era Universul Originar. Vechii mistici ai Orientului Îndepărtat, ca şi savanţii zilelor noastre, au dedus că originea Universului a fost ceea ce anticii înţelepţi chinezi au numit Wu Qi(citeşte: u ci), adică Energia Pură Originară. S-a ajuns la o concordanţă de concepte privind această Stare Originară: o stare dinamică de energii în continuă transformare, conţinând o incomensurabilă cantitate de informaţii bine organizate. Poate este o comparaţie nefericită, dar am putea să ne imaginăm creierul uman în stare eterică. El conţine o mare cantitate de informaţii - desigur, incomparabil mai puţin decât tot ceea ce ar reprezenta Universul - dar, reprezintă o inteligenţă! Cu informaţiile de care dispunem putem construi judecăţi logice, putem creea idei, concepte sau lucruri noi. Toate se bazează, însă, pe cunoştinţele pe care omenirea le-a cules din oceanul de informaţii ale Universului. Ca atare, putem privi Universul ca pe o INTELIGENŢĂ SUPREMĂ, care funcţionează permanent şi care este sursa Marii Creaţii: DUMNEZEU.Ori, o asemenea Inteligenţă poate funcţiona în mod perfect organizat - aşa cum vedem cu toţii! - doar dacă îşi aşează propriile legi într-un sistem de manifestare ritmică, dând şansa repetitivităţii fenomenelor şi împrospătării permanente. Astfel, Universul-Dumnezeu se guvernează şi Creează în continuu, diversificat. Dar, totul se petrece într-o Unitate a Diversităţii - adică, aplicarea în moduri diverse ale aceloraşi legi.

Aşadar, putem vorbi despre ritmurile Universului. Cele care conferă repetitivitatea aplicării legilor. Înţelepţii greci au numit-o euritmie(în traducere: ritmuri benefice). Adică, acele ritmuri implacabile după care se petrec toate, peste tot.Cu mai bine de două milenii și jumătate înainte de Hristos, egiptenii - care își aleseseră drept zeu suprem pe Ra(Soarele), acesta aducând cele mai evidente semne ale ritmurilor Cerurilor prin ciclul Răsărit-Apus - au ales muzica drept mijloc de relaxare, meditație profundă și sursă de întărire/recuperare a sănătății. Și, pentru că și-au dorit ca muzica să rămână în viața lor prin compozițiile cele mai plăcute, ca și pentru urmașii lor, au creat notele muzicale. Acesta a fost un pas mai lung decât cel făcut de indienii brahmani, care descoperiseră deja mantrele - formule sacre cu valoare magică. Mantrele se transmiteau prin învățăturile date de maeștri discipolilor lor(adică, pe cale orală). Un novice, aspirant la nivelul de preot sau maestru, trebuia mai întâi de toate să parcurgă niște mantre care să-i regleze organismul și să-i construiască o sănătate de fier, atât a trupului cât și a minții și a spiritului. Ele au rămas în tradiția mai multor religii ale Extremului Orient, fiind și astăzi aplicate în tehnici de vindecare.

Egiptenii, însă, au deschis calea muzicii cu rol de stimulare spirituală și/sau de terapie. Ei au avut revelația celor șapte note muzicale, fiecare constituind una din frecvențele fundamentale, precum și înălțimea, timbrul, intensitatea și durata sunetului care contribuie la compoziția muzicală. Ideea notelor muzicale a fost preluată cu entuziasm și succes de către europeni, prin intermediul grecilor antici și, mai târziu, al romanilor. Pitagora - un faimos matematician și filosof grec - așeza muzica la rang de armonie a numerelor și cosmosului, prin care omul se reconectează cu armonia Universului. Nu mai puțin renumitul filosof grec Platon considera, un secol mai târziu, că muzica și astronomia sunt științe înfrățite, stabilind chiar o legătură matematică între distanțele dintre note și cele dintre planetele sistemului nostru Solar. El a atribuit fiecărei planete, Soarelui și Lunii câte o notă, arătând că distanțele între corpurile cerești ale sistemului Solar sunt proporționale cu tonurile și semitonurile dintre note.

Toate aceste mărturii istorice și științifice ne conduc la concluzia că ritmurile Universului sunt indestructibil legate de armonia corpului și mentalului uman. Cu alte cuvinte, sănătatea noastră depinde de felul în care ne punem în acord cu ritmurile Universului.

CE PUTEM FACE AICI?

Dacă vom asculta discursuri, sau compoziții muzicale care nu respectă aceste ritmuri, vom fi mai expuși îmbolnăvirilor, sau ne vom agrava patologiile deja existente.

Imaginea eterică a corpului uman dezvăluie cele șapte plexuri principale(numite de indieni: chakras), care alimentează cu energie vitală Qi cele șapte pricipale glande endocrine - organe esențiale în conducerea tuturor funțiilor organismului. În spațiul eteric - numit câmp auric - plexurile care funcționează normal apar în culorile ce compun lumina albă. Dispunerea culorilor este, de jos în sus, în ordinea crescătoare a frecvențelor lor. Oice tulburare emoțională sau funcțională poate duce la modificarea frecvenței corespunzătoare plexului.

Ori, audierea unor sunete sau combinații de sunete adecvate este în măsură să ne readucă la frecvențele normale și, în consecință, la redobândirea sănătății.

Desigur, ne putem pune întrebarea: care este legătura între aceste frecvențe și starea noastră de sănătate?

Ei, bine, celula vie are un anumit ritm de reproducere, dependent atât de funcția celulei în ansamblul din care face parte, cât și de ritmurile naturii. Unele celule au ritmul de reproducere de 24 ore. Altele, urmează ritmuri ce reprezintă multipli sau submultipli ai ritmului circadian. Prin inducerea frecvențelor adecvate, nu facem decât să reconstituim ciclul corect de reproducere celulară, înlăturând anomaliile survenite în diversele boli.

AICI INTERVIN PRACTICILE DE QIGONG

Cea mai mare parte dintre exercițiile de Qigong urmăresc tocmai punerea practicantului în armonie cu ritmurile naturale. Trăind într-un mediu infestat cu fenomene dizarmonice, cu aparate și dispozitive ce funcționează pe frevențe agresive, printre oameni care emit sunete și combinații de sunete cu caracter la fel de agresiv, avem nevoie tot mai multă de mijloace prin care să ne refacem ritmurile interioare prin punerea lor în acord cu cele ale Universului. Desigur, există multe școli și exerciții de Qigong create în ultimii 8000 de ani. Adevărații Maeștri sunt repere respectabile și demne de urmat. Școala QITAKY vă aduce înapoi către conceptul Creativității. Pornind de la teoria originii Universului, descrisă mai sus, școala noastră urmează permanent acest principiu al unității în diversitate, al dinamismului universal, aducând mereu tehnici noi, abordări noi ale practicii acestei discipline. Combinația dintre mișcare și respirație, urmărind anumite ritmuri de execuție, constituie cheia exercițiilor noastre.

Restabilind ritmul de reproducere al tuturor celulelor corpului, vă puteți regăsi  sănătatea fizică și psihică. Veți fi mai apți să vă detașați de stresurile zilnice și să vă regăsiți rapid calmul, luciditatea și tonusul necesare.

Poate că, după expunerea de mai sus, veți înțelege mai clar rostul acestor pratici și valoarea lor inestimabilă în relația cu medicina alopată modernă. Este greșită - intenționat, sau nu - exprimarea care definește Qigong drept o disciplină alternativă. Putem vorbi doar despre complementaritate! Toate cunoștințele din medicina alopată se pot completa perfect cu cele din Qigong, oferind șanse mult sporite pacienților.

Tot așa cum este greșită definiția - dată de niște sfertodocți... - precum că Qigong este un "sport" chinezesc, sau o "artă marțială". Qigong este o disciplină străveche Extrem Orientală, cuprinzând toată Medicina Tradițională Chineză(MTC), precum și tehnici energetice de întreținere și recuperare a sănătății, bazate pe - mai recent, adică de vreo 2500 de ani - pe filosofia Taoistă. Există mulți maeștri - desigur, mai ales în China - dintre care foarte puțini sunt adevărații Mari Maeștri. Cei dintâi sunt aceia care au atins performanțe înalte în anumite tehnici; dar, Marii Maeștri sunt aceia care stăpânesc și cunoștințele complete de MTC(anatomie, fiziologie, patologie medicală), arta manipulării energiei vitale Qi, preum și filosofia, astrologia chineză, geomanția chineză(Feng Shui), arta luptelor de autoapărare fizică. Acum, cred că puteți înțelege diferența dintre un Maestru de Qigong și un Mare Maestru(Qigong Grandmaster) și cum se poate atinge unul din aceste niveluri.

Vă invit să vă alăturați praticanților Școlii QITAKY-QIGONG , atât în perioada stagiului nostru de la Jupiter (25 August - 2 Septembrie)(vezi datele în rubrica Stagii, cursuri,evenimente), cât și în noul an QITAKY, care va începe cu data de 7 Septembrie, la sala de sport a Colegiului Național "Sf. Sava".

Adrian FLOREA   -  Mare Maestru Internațional de Qigong, Specialist în Medicină Tradițională Chineză, Maestru Feng Shui

No Comments Yet.

Leave a comment