QIGONG – intre adevar si impostura

O stire de televiziune prezinta trei thailandezi care tracteaza un camion cu organele genitale si un taran, privind imaginile, zice : « Ce nebuni ! Astia nu mai stiu ce prostii sa inventeze. ». Un mic film documentar arata niste batranei chinezi care sparg pietre cu cate doua degete, sau chiar numai cu un singur deget, iar un privitor neavizat comenteaza : « Vezi, dom'le, ca qigongul asta e tot un fel de karate ?! ». Librariile sunt invadate de tot felul de carti frumos colorate si lucioase, in care diversi neaveniti scriu despre qigong ca si cum ar sti totul, dar nu spun mai nimic - caci ei insisi nu pot sa dovedeasca mare lucru. Carti scrise de maestri veritabili sunt traduse din limba chineza de catre persoane care fac grave erori de interpretare, din lipsa de instructie in domeniul qigongului....

Poate ca vreo cateva explicatii ar fi binevenite pentru a aseza arta milenara a sanatatii si prelungirii vietii - qigong - pe pozitia sa reala in viata noastra, a tuturor.

Daca ne vom intoarce cu 8000 de ani in istoria omenirii, fara indoiala ca vom deschide o pagina incarcata cu multe mistere. Caci, este uimitor sa aflam ca, in vremuri ale primitivismului au existat oameni cu capacitati extrasenzoriale remarcabile si cu o viziune realista despre Univers. Acei vechi intelepti ai Asiei au avut (oare de unde ?!...) o conceptie foarte corecta asupra cosmogenezei si cosmologiei. Ei au inteles, de la bun inceput, ca Pamantul nu este centrul Universului si ca Marele Creator nu a acordat oamenilor privilegii speciale in sanul Creatiei Sale. Ca atare, i-a interesat sa afle care este locul adevarat al Omului in Univers si care sunt raporturile lui cu acesta - pe de o parte - si cu Terra - pe de alta parte. Acolo vom gasi inceputurile filosofiei Taoiste (inchegata ca sistem omogen abia acum circa 2500 de ani), ca si ale profundei filosofii indiene. Tot acolo, vom gasi si lansarea conceptului de qi, avand mai intai sensul de suflu (respiratie), iar mai tarziu, acela de energie vitala (care intretine viata). Surprinzator, in timpuri ale prelucrarii pietrei, niste oameni puteau vorbi despre lucruri atat de subtile, reusind chiar sa reprezinte pe unele statuete de lut trasee ale unor meridiane energetice care traverseaza corpul uman. Astfel, s-a ajuns repede la gong ( = maiestrie, arta) in cunoasterea si stapanirea tehnicilor de manipulare a qi-ului, adica la qigong (citeste : ci-kung).

Preocupati permanent de mijloacele cele mai eficiente de a-si prelungi viata pana la nemurire, maestrii chinezi - ca si cei indieni - au aflat ca raspunsul este in exercitiile si modul de viata astfel alese incat sa mentina pe... pretendent intr-un tonus fizic si psihic perfect. Dar, alaturi de acestea, ei au mai gasit si mjloacele de recuperare a sanatatii, care asemeni celor cu caracter profilactic, cultiva imitarea pana la identificarea cu elementele naturale - cele care constituie mersul firesc al legilor Universului.

Anticii intelepti chinezi au mai inteles ca una din legile fundamentale care guverneaza cosmosul este aceea a transformarilor continue si ca, in consecinta, termenul de nemuritor nu are sens, decat daca acceptam ca acesta sa exprime atingerea varstei maxime posibile - calculata de ei si confirmata azi de cercetarile stiintifice - adica 220-240 ani. Numai prin incetarea unei vieti se poate da o sansa pentru improspatarea energiilor care o sustin pe cea urmatoare. Altfel, ne-am confrunta cu o stare permanent statica, de entropie zero, lucru imposibil in acest Univers. Sa remarcam ca aceeasi intelegere fata de ciclul mortii si al vietii au avut-o si stramosii nostri daci, care se bucurau de momentul mortii, vazand in el o sansa noua data vietii si o lege fireasca a Universului.

Atunci cand intelegi mecanismele de funtionare ale oricarui sistem - micro-, sau macrocosmic - devii, desigur un stapin al folosirii lor, cu conditia respectarii tuturor regulilor (!!). De pilda, un specialist in electronica poate uimi pe profanii in domeniu cu instalatii care fac un fel de "minuni". Ei bine, la fel se intampla si cu un maestru de qigong. El poate demonstra niste capacitati uimitoare ( sparge pietre cu un singur deget, respinge un agresor fara sa-l atinga, se lasa lovit, intepat sau expus arsurilor fara sa aiba nici cea mai mica urma pe corp etc.), prin care el isi verifica, de fapt, nivelul de pregatire si nu incearca sa epateze pe cineva. Tocmai datorita marilor performante ce se pot atinge si faptului ca - aflate la indemana unor oameni lipsiti de moralitatea ceruta de regulile qigongului - acestea ar putea fi folosite in mod periculos, qigongul a costituit o arta secreta, la care si astazi au acces doar 2% dintre chinezi (ceea ce inseamna, totusi, 80 milioane de oameni!). Desi nu mai este invaluit in aceeasi aura de mister, qigongul nu este prea usor de abordat de oricine, caci asta ar presupune explicatii multe din partea maestrilor veritabili. Ori, acestia au adoptat o tactica noua : pare ca nimic nu este secret; totul este demonstrat, totul pare foarte simplu. Multi occidentali se lasa pacaliti de atitudinea binevoitoare a maestrilor chinezi, care le acorda unora chiar si titluri de maestru, fara ca acestia sa stie sau "sa poata" ceva cu adevarat. Totul pare sa nu mai fie un secret si totusi putini afla adevarul.

Nu este rautate din partea maestrilor. Ei nu vor decat sa transmita arta lor celor care sunt pregatiti spiritual sa o faca, celor care cred cu adevarat in forta gandului capabil sa puna in miscare energiile Universului, celor ce nu vor profita nicicand de marile performante pentru a domina semenii lor ori pentru a se imbogati pe seama superioritatii lor. Astfel se aleg cei carora li se deschid portile secretelor artei.

Cu toate acestea, qigong inseamna si o sansa pentru omul care nu este destinat sa devina maestru, dar doreste sa devina mai sanatos si mai longeviv, urmand sfaturile unui maestru. El ramane o cale deschisa tuturor celor ce accepta conceptul de iubire, toleranta, modestie si harnicie, care sa faca posibila convietuirea cu toti semenii - indiferent de etnie, religie sau culoare - in cea mai deplina armonie. Fara a deveni neaparat un maestru, poti fi un beneficiar, cu conditia sa intelegi si sa fii un practicant perseverent. Performantele vin , aproape, de la sine. Nu trebuie sa le cauti cu inversunare, ci trebuie sa le lasi sa apara, pe masura ce progresezi. Totul este o competitie calma cu cel mai periculos si pervers inamic al tau: chiar TU!

No Comments Yet.

Leave a comment