SFINTELE PAŞTI – Gânduri smerite

Nu o dată am fost intrebat - de către persoane care nu ştiu prea bine ce este disciplina Qigong - cum se împacă o artă chinezească, aparent de origine religioasă buddhistă, cu calitatea mea de credincios creştin-ortodox.

Ei bine, poate că este bine să mai punctez o dată faptul că filozofia care stă la baza disciplinei Qigong este foarte asemănătoare cu cea modernă ştiinţifică, întemeiată pe conceptul originii Universului în "momentul Big Bang-ului". Înţelepţii antici ai Orientului Îndepărat au susţinut că starea iniţială a Universului a fost aceea a unei mari concentrări de energie şi informaţii. Ei au numit-o Wu Qi, adică energia cea mai pură - cea fără de nume. Mai târziu, acum aproximativ 6000 de ani, înţelepţii iudei conturau viziunea lor despre Dumnezeu şi Marea Creaţie în celebra scriere numită azi: Vechiul Testament, dând startul unui cult care consideră începutul timpului ca fiind în urmă cu 5778 de ani. Ei spuneau că Dumnezeu este Cuvântul şi Cuvântul este Dumnezeu. Dând astfel un nume lui Wu Qi.

Cum Qi se traduce prin energie vitală, alcătuind denumirea disciplinei Qigong(s-ar traduce prin : măiestria de manipula energia vitală), este simplu de înţeles că nu există nici o incompatibilitate între această străveche ştiinţă chineză şi filozofia creştină.

De fiecare dată când ne preocupă venirea sărbătorii pascale, mă cuprinde gândul despre bucuria creştinilor legată de sosirea acestui moment. Cei mai mulţi visează la bunătăţile praznicului - fie pentru că sunt mai gurmanzi, fie pentru că postul acesta lung le-a stârnit fantezii culinare fără egal... Dar, în ciuda celor amintite şi reamintite în slujbele din săptămâna patimilor lui Iisus, suntem dominaţi de aceleaşi imagini şi pofte gastronomice. Uitând că ar fi mai degrabă o comemorare a suferinţelor pe care noi, oamenii, ştim să le administrăm cu...măiestrie celor pe care adesea îi condamnăm fără să încercăm să-i înţelegem. Copleşiţi de cerinţele noastre imediate, de nemulţumirile şi neîmplinirile noastre, căutăm vinovaţi şi suntem capabili să-i facem să sufere şi chiar să le luăm vieţile doar pentru a mai obloji rănile slăbiciunilor noastre. Ciudat "medicament" ne-am găsit!

Învierea Mântuitorului este, de fapt, o consecinţă a unui gest odios: o fiinţă umană a fost supusă celor mai groaznice cazne şi unei morţi în stil sadic pentru vina de a fi adus oamenilor învăţături fundamentale, înţelepciuni şi îndreptare către credinţă şi smerenie, către iubire şi respect între noi şi faţă de noi înşine. Fără a fi comis nici cea mai mică infracţiune de violenţă sau nedreptate, oamenii au hotărât să-L pedepsească pentru că a vindecat oameni, pentru că a readus la viaţă oameni. Nimic din cele ce mărturiseau esenţa Sa Divină nu a putut depăşi orgoliile şi opţiunile păcătoase ale celor ce au decis să scape de El în modul cel mai feroce, mai cinic, mai batjocoritor şi mai lipsit de recunoştinţă.

Ca Maestru de Qigong, mă simt copleşit de măreţia jertfei fizice a lui Dumnezeu - întrupat spre a-L putea percepe noi - şi, totodată de măreţia demonstraţiei că suntem mult prea mici pentru a distruge Universul - adică, pe Dumnezeu Însuşi! - şi că nu avem altă cale de îndreptare a greşelilor noastre decât supunerea cu smerenie şi credinţă la toate legile cu care se guvernează El. Altfel spus, cred că sărbătoarea Sfintei Învieri este o comemorare a păcatului colectiv şi o bucurie a iertării  noastre.

De aceea, dragi cititori și iubitori ai şcolii QITAKY-QIGONG, vă urez înţelepciune, smerenie şi mântuire sub Lumina Sfintei Învieri, pentru omeneasca treime: trup, minte şi spirit!

UN PAŞTE BINECUVÂNTAT!!!

Adrian Florea

No Comments Yet.

Leave a comment