Legătura strânsă dintre cal și Om nu poate fi negată. Indiscuatabil, istoria omenirii și cea a cailor se întrepătrud. Oamenii, după ce i-au îmblânzit, au folosit caii pentru a-i purta în bătălii, pentru a explora și cuceri noi teritorii, pentru a ara pământurile roditoare, vreme de mai multe milenii. Chiar și în perioada modernă, caii sunt încă importanți în muncile fermierilor și agricultorilor din întreaga lume. Iar, alții se bucură de spectacolele ecvestre sau de concursurile hipice de mare succes.
Călărim, expunem caii, facem curse cu ei și, chiar îi folosim ca animale cu rol terapeutic. Astfel încât, nu e de mirare că, intrând în anul chinezesc astrologic al zodiei Calului de Foc acest animal intră în prim plan horoscoapele anului 2026.
Un articol publicat de PBS se spune: ”Caii au conturat dramatic civilizația umană”, subliniind faptul că omenirea și caii au fost în strânsă conexiune timp de peste 5000 de ani.
Aceste animale au constituit factorul vital în dezvoltarea economică și socială a Americii de Nord, așa cum se afirmă într-un studiu publicat de Harvard University Press. Dar, la fel s-au petrecut lucrurile și pe alte continente. Pe lângă progresele din agricultură, odată cu creșterea populațiilor și aglomerarea orașelor, caii au ținut multă vreme pasul cu nevoile evoluției societăților. Caii au remorcat căruțe, calești și trăsuri, fiind până nu demult cea mai practică opțiune.
Oamenii au avut toate motivele să iubească necondiționat caii. Căci, ei au fost un mijloc de supraviețuire, de dezvoltare agrară,, de transport al buștenilor în industria forestieră și a mobilei.
În plus, inteligența emoțională a cailor le permite să răspundă nevoilor psiho-emoționale ale multor oameni, făcându-i parteneri de încredere în vindecarea unor tulburări comportamentale. Platforma horsology.co.uk menționează: ”această relație străveche funcționează mai profund decât orice dispozitive artificiale, este o relație psihologică foarte complexă”. Ca urnare, poveștile despre cai și-au găsit mereu loc în cultura populară prin basme populare, cărți, artă, cinematografie și televiziune. Curse de cai celebre, precum Seabiscuit, Secretariat și Man o’War au fost subiecte fierbinți în nenumărate articole și programe.
Filmele artistice despre Vestul Sălbatic nu ar fi de conceput fără starurile ecvestre. Trigger – calul de culoare aurie cu coada și coama albe al starului cowboy Ray Rogers – a devenit cunoscut drept ”cel mai isteț cal din filme”. El a jucat în 88 de filme și 100 de episoade TV, fiind și subiectul îndrăgit al unei franșize de cărți cu desene pentru copii.
Și alți cai au contribuit la creșterea popularității acestui animal prin contribuția indubitabilă a studiourior de la Hollywood. ”Călărețul Singuratic” stătea în șaua lui Silver. Zorro l-a avut pe inteligentul armăsar Tornado. Ben Cartwright din serialul ”Bonanza” l-a călărit pe Buck. Woody din ”Toy Story” avea aliatul său fidel pe Bullseye. Ar trebui să mai amintesc și de calul ”vorbitor” Mister Ed, care a susținut un lung și îndrăgit show TV american.
În diverse țări din lume, calul a dat naștere unor zicale. La români, de pildă, avem expresii precum: ”A transpira ca un cal” sau ”Calule, mănânci ovăz?”, ”Nu mor caii când vor câinii”, ”Calul este aripa omului”, ”Când îi dai, îi fată iapa, când îi ceri, îi moare mânzul”, ”Vizitiul prost bate calul bun”, ”Iapa flămândă îşi uită de mânz”, ”Caii trag, boii mănâncă”, ”Baba e calul dracului” etc.
Toate observațiile de mai sus (și, ar mai putea fi încă multe!), susțin interesul sporit pentru a ști la ce ne putem aștepta în anul Calului de Foc 2026.
CALUL CA ZODIE CHINEZEASCĂ
Din perspectiva astrologiei chinezești, nativii acestei zodii sunt bucuroși să socializeze, ceeace poate fi elementul principal al anului 2026. Există mai multe semne în horoscoape care prezic că, în acest an, vor apărea noi prieteni, noi colegi și noi relații pentru cei care nu și-au găsit perechea. Va fi o perioadă în care Caii își vor găsi ”turma” dorită ori grupul de călătorii sau susținătorii.
Natura sa foarte spirituală îi va aduce o activitate socială mai intensă, la formarea unui colectiv de călătorii sau de realizare a unui important proiect. Mai mult, fiind un an al așa-zisei ”gogoașe de mătase”, previziunile spun că ar putea fi perioada schimbărilor și perspectivelor pentru oportunități noi.
Caii sunt respectați pentru calitatea lor de a munci din greu, ducându-și întotdeauna sarcinile până la capăt. Aceasta va fi un semnal bun pentru celelalte zodii cu care va avea de a face.
Așadar, cei născuți în anul Calului(1930, 1942, 1954, 1966, 1978, 1990, 2002, 2014, 2026), abilitatea de a se concentra asupra scopurilor principale va fi în prim plan, fiind totodată un an al testelor. Ca persoane cărora le pasă de tot și cu o gândire strategică, vor servi foarte bine pe alții, având în vedere ambițiile și marea rezervă de energie de care dispun.
Dintre celebritățile născute în zodia Calului aș enumera: Paul McCartney, Barbra Streisand, Calvin Klein, Harrison Ford, Jerry Seinfeld, Jackie Chan, John Travolta, Denzel Washington, Janet Jackson și Salma Hayek.
Oficial, anul Anul Calului de Foc 2026 începe pe 17 februarie. Imediat după această dată, voi expune predicțiile mele sub mai multe aspecte, pentru acest an, care se va încheia pe 5 februarie 2027.
Pentru a vă stârni curiozitatea, redau, mai jos câteva dintre micile amănunte legate de acest copitat :
- Conform afirmațiilor din ”World Population Review”, Statele Unite ale Americii este țara cu cei mai mulți cai din lume, aici fiind 10,3 milioane de capete, urmată de Mexic, cu 6,4 milioane și Brazilia cu 5,8 milioane.
- Se spune că Mongolia ar avea 4,8 milioane de cai – în condițiile în care populația țării este 3,5 milioane; aceasta, deoarece caii sunt încă foarte folosiți pentru transportul cu economie de combustibili fosili. Dincolo de impactul economic, mongolii au respect pentru turmele de cai sălbatici, pastrând și semnificațiile culturale tradiționale. Un proverb străvechi spune că ”un mongol fără un cal este ca pasărea fără aripi”.
- Caii au o medie de viteză de alergare de 40km/h dar, cei antrenați pentru curse hipice pot atinge – pentru scurt timp - și viteza de 80km/h.
- Caii trăiesc în medie 25-30 de ani. Cel mai longeviv cal cunoscut oficial a fost Old Billy, care trăgea vase de agrement și barje; a trăit 62 de ani, în Anglia.
- Tot Anglia a fost casă pentru Sampson, devenit ulterior Mammoth. Era castrat și a fost cel mai înalt cal din istorie cu 219,7cm. Guinness Book of World Records consemnează că acesta a fost cel mai greu cal cunoscut vreodată, cântărind 1524kg.
- Caii capătă rol de star-uri la numeroase festivaluri, curse hipice și evenimente din lume, printre care: Royal Ascot (UK), Melbourne Cup(Australia), Kentucky Derby(SUA), Dubai World Cup(Emiratele Arabe Unite), Calgary Stampede(Canada), National Finals Rodeo(Las Vegas), CHIO din Aachen(Germania) și Spruce Meadows Masters(Canada).
- Personalități cu faimă și-au exprimat dragostea lor față de cai, de-a lungul vremurilor, incluzând și Regina Elizabeth II a Marii Britanii, care începuse să călărească de la vârsta de trei ani și devenise o călăreață implicată în nenumărate nașteri de cai, curse și evenimente ecvestre.
- Unul dintre caii favoriți ai Reginei a fost iapa de rasă canadiană numită Burmese, care i-a fost oferită de Royal Canadian Mounted Police(Jandarmeria Regală a Canadei) în 1969. Regina a călărit-o pe Burmese la ceremonia aniversării de 18 ani a Trooping Colour. După moartea sa, iapa a fost înmormântată la Castelul Windsor – un eveniment extrem de rar.
- Există și personalități a căror dedicație către cai au atins valori ridicate. Printre acestea, se numără Madonna, Myley Cyrus, Kiefer Sutherland. Dar, Johnny Depp se remarcă prin a fi adoptat un cal cu un ochi lipsă, pe care l-a călărit în filmul ”Sleepy Hollow”.
MITURI ȘILEGENDE DESPRE INOROG
Legătura, adusă până la nivel spiritual, a Omului cu calul a făcut, încă din antichitate, să se creeze personajul imaginar numit Unicorn sau Inorog: animalul mitic cu cap și corp de cal, cu copite moi de cal la picioarele din față și cu picoarele din spate ca un cerb, coadă ca de leu, având în centrul frunții un corn lung. Femela a fost intitulată de europeni Licornă.
Legendele descriu acest corn ca având puteri miraculoase: vindecă bolile, curăţă răul, dă viaţă. Dimensiunea acestuia este de 1 până la 2 metri lungime şi 1 până la 1,5 metri înălţime, deasupra capului.
Unicornul sau inorogul a reprezentat, de-a lungul secolelor, un subiect în jurul căruia s-au creat numeroase legende. Scrierile lui Aristotel, Gingis Han, Saint Thomas sau Saint Gregory reflectă faptul că aceştia considerau unicornul drept o creatură foarte reală.
Inorogul este un animal fantastic, întâlnit în mitologia orientală. Apar descrieri despre el în multe basme, tarot, istoria artei, ocupând un loc de seamă în folclorul tuturor popoarelor. La arabi, se întâlneşte sub următoarele denumiri: Ekasringa, Kirtnasari, Cartazon, Kirin, Wahid şi Karn, Abou Quarn, Kartkdann, etc. Se vede faptul că un mare număr din cuvintele care denumesc inorogul au aceeaşi rădăcină: k r n. Această serie de consoane este expresia cea mai înaltă a luminii, fiind legată de numele Kronos - Părintele Timpului şi al Epocii de Aur şi Apollon Karneiros - splendida strălucire a soarelui. Kronos sau Saturn corespunde celei mai înalte sfere planetare, celui de-al şaptelea cer din tradiţia indiană.
În Asia, el este numit „animalul de zăpadă” şi ia forma unei capre de angora cu un singur corn. Chinezii credeau că acest animal avea corpul unei căprioare, copitele unui cal şi coada unui bou, numindu-l "k'i-lin". Pentru ei, unicornul reprezenta înţelepciunea. De-a lungul timpului, însă, apariţia unicornului a reprezentat un fel de avertisment pentru oameni. Un grup de luptători ai lui Gingis Han au raportat că au văzut un inorog, ceea ce a însemnat un semnal pentru oprirea războiului. După această înştiinţare, Mongolia a încetat planurile de bătălie. În mitologia chineză, unicornul era un animal care venea printre oameni numai cu misiuni importante. Vocea sa era deosebit de frumoasă şi se asemăna cu clinchetul armonios al clopoţeilor. Blândeţea lui era atât de mare încât îşi ridica picioarele foarte sus pentru a evita să calce pe orice vieţuitoare.
Unicornul era foarte puternic, un conducător în rândul animalelor. Cu toate acestea, el trăia în singurătate şi se credea că este imposibil de prins. Apariţia sa era interpretată ca un semn bun, iar faptul că nu a mai fost văzut de secole este interpretată prin aceea că trăim într-o epocă necurată. Unicornul va apărea din nou la momentul potrivit, când bunătatea va domni iarăşi. Oamenii cred că unul dintre primii inorogi a apărut în urmă cu 5.000 de ani, iar acesta i-a divulgat împăratului Fu HsI secretele limbii scrise. Apoi, în anul 2697 î.Hr., un alt unicorn a apărut în grădina primului strămoş al poporului chinez, împăratul Galben sau Huang Di. De aceea, acest fapt a fost văzut de împărat ca un semn că regatul său va dăinui şi că va fi paşnic. Doi unicorni au trăit în timpul domniei împăratului Yao - al patrulea din cei cinci împăraţi care au condus ţara în urmă cu 4.000 de ani.
Istoricii bisericeşti au găsit picturi care Îl înfăţişează pe Dumnezeu dând nume animalelor, iar în fruntea tuturor perechilor de animale se afla un inorog. În Bibliile ilustrate, acest animal misterios apare între Adam şi Eva, iar cornul său este îndreptat către arborele Binelui şi Răului. Se spune că inorogul îşi datorează forţa miraculoasă unei călătorii pe care o face odată pe an spre grădina apelor Paradisului, unde se hrănește cu plante magice, dătătoare de viaţă. Sfântul Ambrozie spunea că „originea unui unicorn este un mister asemeni naşterii lui Iisus”. Pe timpul Potopului el a fost cel care a salvat Arca, legând-o şi trăgând-o cu cornul său imens, salvând umanitatea, animalele şi plantele de la dispariția totală.
Unicornul este întâlnit şi în izvoarele istorice ale Greciei. Prima descriere a unicornului apare la medicul grec Ctesias din Cnidas, care a plecat să viziteze curtea regelui Darius al II-lea al Persiei. La întoarcere, el a scris lucrările ”Istoria Persiei” şi ”Indica”, în care vorbeşte despre unicorn, confundându-l cu măgarul sălbatic. Iată ce scrie Ctesias despre unicorni: “…măgari sălbatici, la fel de mari cum sunt caii, sau chiar mai mari. Corpul lor este alb, capul roşu-închis, iar ochii albastru-închis. Ei au un corn în mijlocul frunţii, de circa un cubit lungime (45 cm); baza cornului este imaculat de albă…partea de sus ascuţită şi stacojie, iar porţiunea de mijloc e neagră. Cei care beau din aceste coarne, transformate în pahare, nu se vor îmbolnăvi, se spune, nici de convulsii, nici de boli care să-i doboare de pe picioare. Acest animal este extrem de iute şi de puternic, aşa încât nici un animal, nici cal, nici altul, nu îl poate ajunge. Există o singură cale de a-l captura, nu prin vânătoare, ci în felul următor: când îşi conduce mânjii la păscut, şi este împresurat de călăreţi, el refuză să fugă, protejându-şi în acest fel mânzul. El se luptă cu vârful cornului: loveşte, muşcă şi dă cu o forţă cumplită, atât în cai cât şi în oameni: dar cade sub loviturile săgeţilor şi ale suliţelor, pentru că nu poate fi capturat viu.”. La muzeul Pince din Angers există un vas, din secolul al IV-lea î.Hr., decorat cu un inorog şi o urnă pe care e pictat un taur cu un singur corn.
Ctesias, prin secolul al IV-lea a.Hr., culege mai multe relatãri din India, vorbind despre aşa-numitul monokeros (”un corn”), cãruia îi sunt asociate calitaţi terapeutice. De pildã se credea cã pudra fãcutã din cornul sãu are rolul unui leac ce apãrã împotriva pericolelor. Inorogul are şi proprietãţi regale în China Anticã. El apare de obicei la manifestarea unei virtuţi regale, cum ar fi justiţia. Simbolistica sa este asimilatã cu cea a dragonului în cadrul petrecerii denumite ”Dansul Inorogului” din Extremul Orient, în calitate de luptãtor împotriva soarelui şi aducãtor de ploaie.
În ceea ce priveşte relaţia cu conceptul de dragoste curteneascã, inorogul se apropie de tipul marilor îndrãgostiţi, care resping iubirea nevirtuoasã.
Animalul fabulos deţine marea putere de a sesiza impuritatea, de aceea se spunea cã numai tinerele fecioare aveau capacitatea de a îmblânzi creatura, care venea şi se aşeza în poala lor.
Astfel de animale apar şi pe anumite monede greceşti. Se spune că regele Pericle a primit în dar un inorog crescut de un păstor din nordul ţării. Fiind atât de rar în acele ţinuturi, animalul a devenit ajutorul cel mai de preţ al regelui atunci când pleca la vânătoare sau la războaie. În ţinuturile asiatice, locuitorii pretind că fapturile cu un singur corn sunt destul de răspândite. Părintele Huc afirma faptul că inorogul a existat cu adevărat în Tibet.
Nu se ştie cu siguranţă dacă inorogul a existat sau nu, dar povestiri despre el au existat în toate colţurile lumii. Unele poveşti vorbesc despre unicorn ca despre o fiinţă cu puteri miraculoase, invizibilă şi cu posibilitatea de a se ascunde de privirea oamenilor, dispărând ca prin minune în pădurile întunecoase. În epoca medievală, inorogul este reprezentarea puterii, dar şi a purităţii. Prin cornul său unic, inorogul reprezintă săgeata dreptăţii, raza solară, sabia lui Dumnezeu.
Unicornul este în general o fiinţă singuratică, deşi unele basme vorbesc despre grupuri de inorogi care aleargă împreună şi se adapă din râurile învolburate ale pădurilor. Alte poveşti ne asigură că inorogii se nasc din valurile mării şi ies adesea să alerge şi să se joace pe plaja însorită. În legendele arabe, unicornul apare din mijlocul nisipurilor deşertului şi se apropie doar de copiii singuri, adoarme o vreme lângă ei şi apoi dispare din nou.
Conform cercetătorilor în monstrologie, specia de bază de unicorn este unicornul arab, însă în lume se cunosc alte două subspecii de unicorni: cel indian, din Sumatra şi cel asiatic, acestea practic evoluând dintr-un strămoş comun, care a trăit în Africa acum milioane de ani. Uneori se spunea că au fost surprinse scene de luptă între lei şi unicorni, dat fiind că cele două specii de animale se duşmănesc.
Inorogul apare şi în opera lui Dimitrie Cantemir, „Istoria Ieroglifică”, unde el este simbolul omului superior, neînţeles de societatea mediocră. Povestea Inorogului din opera lui Cantemir este dramatică, la fel ca existenţa domnitorului care se va stinge în stepele Rusiei, departe de pământul care l-a văzut născându-se.
Neîndoielnic, inorogul - numit şi licornă-feminin intrat în vocabularul nostru prin influenţă franceză – sau unicorn, este un animal ce a reprezentat de-a lungul secolelor un subiect în jurul căruia s-au iscat numeroase legende. Majoritatea interpretărilor consideră unicornul un animal benefic, apariţia sa fiind văzută ca un semn bun, iar mitul acestui animal reprezintă fascinaţia pe care puritatea continuă să o exercite chiar şi asupra celor mai corupte inimi, constituind un simbol adesea utilizat în literatură şi pictură. Dincolo de toate aceste interpretări, însă, descoperim şi unele mai puţin obişnuite.
În epocile post-medievale unicornul este considerat simbol al obsesiei momentane, al glumei, al ironiei şi satirei sau al nebuniei şi absurdităţii. Marco Polo descrie inorogii întâlniţi de el în Jawa, spunând despre ei că "sunt mai mici decât elefanţii şi au păr şi picioare ca bivolii. În mijlocul frunţii au un corn negru şi gros şi vă mai spun că ei nu fac rău cu cornul acela, ci cu limba care e toata acoperită cu ţepi lungi. Capul îl are ca mistreţii şi tot aşa îl poartă, aplecat către pământ. Nu e adevărat, cum se zice pe la noi, că se lasă prins de o fecioară, ci dimpotrivă."
Din speţa romanului popular medieval "Varlaam şi Ioasaf" a fost preluată o pildă a inorogului şi inclusă chiar în iconografia religioasă. Pilda sună în felul următor :un om fuge urmărit de un inorog care scotea urlete puternice. Omul cade însă într-o prăpastie, dar va reuşi să se salveze agăţându-se de un copac. Doi şoareci - unul alb si unul negru - încep apoi să roadă rădăcina copacului . Omul se sperie şi mai tare atunci când, privind în jos, vede agitându-se spre el un şarpe groaznic. Potrivit moralei medievale, tâlcul acestei pilde ar fi următorul :inorogul reprezintă chipul morţii care îl urmăreşte pe om, prăpastia este lumea păcătoasă, copacul – cursul vieţii ros de timp, de zile şi nopţi (cei doi şoareci), iar şarpele nu este altceva decât iadul cel înspăimântător.
Chiar şi o legendă românească lasă loc unor interpretări care nu pune unicornul într-o lumină tocmai favorabilă, după cum am fi înclinaţi să credem. Această legendă spune că inorogul a fost una dintre vieţuitoarele ce n-au ascultat de Noe spre a urca în corabie,
încrezându-se în puterile lui şi luptându-se cu valurile până s-a înecat. Incapacitatea acestui animal mitic de a renunţa la orgoliul de a stăpâni natura ar constitui motivul pentru care nu mai există astăzi.
Traducerile greșite au contribuit la transformarea unicornilor din animale compuse confuze în creaturi albe sublime. În secolul al treilea înaintea erei noastre, cronicarii care au tradus Biblia din ebraică în greacă au comis unele erori de interpretare și traducere care au contribuit și mai mult la consolidarea mitului unicornului, transformându-l într-un animal biblic asociat cu Hristos și puritatea.
Exploratorul italian Marco Polo a descoperit că povestirile despre unicorni nu prea se potriveau cu realitatea atunci când a călătorit pentru prima dată în Asia și a văzut ceea ce a crezut că ar fi un unicorn – undeva în secolul al treisprezecelea. Acesta a descris creatura ca având un corn mare și negru, păr ca al unui bizon, picioare ca ale unui elefant. În ziua de azi s-a concluzionat că unicornul pe care l-a văzut Marco Polo era de fapt un rinocer, conform interpretării Universității Brown (Statele Unite).
Ne aflăm, așadar, în fața unor argumente serioase și cu baze istorice străvechi, care explică toate firele care ne conectează cu Calul până în zilele noastre și, probabil, în viitor. Alegerea Calului ca zodie în astrologia chineză nu este întâmplătoare. Deși nu este primul animal zodiacal, dintre cele 12, Calul ocupă al șaptelea loc în această ordine – stabilită după criterii foarte precise: numărul degetelor/copitelor de la un picior, ordinea Yin-Yang a zodiilor și semnificația înțeleaptă a animalului zodiacal.
Dar, mai multe despre aspectele astrologice ale Anului Calului de Foc 2026 veți găsi în articolul care va conține și previziunile anului și pe care îl voi publica după data de 17 februarie.
Cu stimă,
Adrian Florea
Mare Maestru Internațional de Qigong
Maestru Feng Shui
