Adesea am fost întrebat cum se împacă o disciplină orientală – cu originile printre buddhiști – laolaltă cu apartenența mea mărturisită și neclintită la creștinismul ortodox.
Mi-am dat seama că, această interpretare eronată a separării nete a diverselor filosofii religioase – chiar și cu accente uneori ostile, belicoase – aparține tocmai multor reprezentanți ai acestora.
Nu o dată am explicat pe acest site despre faptul că suntem rezultatul unui Mare și Unic Creator: Universul!
Trăim într-un Univers unic, conservativ, în care totalitatea legilor care îl guvernează reprezintă o ”inteligență imensă”, de necuprins pentru noi, oamenii. Această Inteligență poate fi denumită oricum dorim – Dumnezeu, Allah etc. - dar nu poate fi divizată în mai multe Divinități,
cu mai multe principii și legi diferite. Atâta vreme cât totul se petrece în Univers după aceleași legi (dintre care, noi știm doar o mică parte!), avem dreptul să-L numim pe Creator cum dorim, dar nu avem dreptul de a-L transforma într-o mulțime de Divinități care acționează diferit și chiar în contradictoriu.
Omul de rând, dedicat credinței căreia îi aparține, este influențat să vadă tot ce este mai rău în celelalte religii și să fie convins de superioritatea neîndoioasă a religiei sale. Ori, știm bine că istoria ne-a demonstrat că mai întotdeauna cele mai mari războaie ale lumii au avut la origini tocmai ura interreligioasă. Cine sunt vinovații de aceste nenorociri, crime de război și distrugeri materiale (unele, imposibil de recuperat)?! Niște oameni, îmbrăcați în haine de reprezentanți ai diverselor culte, lideri ai acestora care au inventat și cultivat motive dintre cele mai incitante și bine ticluite pentru ca enoriașii să și le însușească și să acționeze cu violență, sau cel puțin cu agresivitate verbală și scrisă.
Este de neînțeles adversitatea dintre ortodocși și catolici – la nivel de instituții! - atâta vreme cât vorbim despre aceeași origine creștină, atâta vreme cât identificarea vieții creștine cu Hristos și jertfa Sa se regăsește și de o parte și de alta. Totul se reduce, de fapt, la interese meschine și înfruntări de orgolii ale celor pe care îi privim drept modele de credință, smerenie, iubire față de oameni, modestie și propovăduire a păcii.
Așadar, ar trebui să privim religia și locașurile de credință drept salvarea noastră spirituală, adică realinierea noastră la legile Universului. Am fost învățați în școală, că geometria euclidiană funcționează cu ajutorul unor teoreme (construite pe baza unor axiome). Multe dintre problemele de geometrie se pot rezolva folosind unele dintre teoreme, dar și cu ajutorul altor teoreme, rezultatul fiind același. Acest exemplu este o demonstrație la scară redusă a faptului că trăim într-un Univers caracterizat prin diversitate, dar și prin unitatea în diversitate. Prin urmare, chiar dacă unele populații au îmbrățișat anumite forme de credință – s-ar înțelege: respectarea legilor implacabile și omniprezente ale Universului – nu înseamnă că ele ar trebui să hrănească tot felul de născociri malefice ale celor interesați în a-și păstra pozițiile și averile prin întreținerea focului urii față de alte religii.
Vizita papei Francisc
în România este un nou pas către împăcare și ecumenism, după cel făcut, cu 10 ani îânainte, de Papa Ioan Paul. Dacă Prea Fericitul Bisericii Ortodoxe bulgare nici nu a vrut să-l vadă și nici nu a permis preoților ortodocși să-l întâmpine pe Papă, Patriarhul României
a avut o atitudine mai prietenoasă – dar, totuși cam rece… Nici unul nu și-a exprimat vreo intenție de a analiza posibilitatea reîntregirii Bisericii Creștine. Ca atare, vom continua să asistăm la două Învieri ale Mântuitorului Iisus Hristos, în fiecare an; la două Înălțări și la două Cincizecimi! Oare Dumnezeu este de aceeași părere?!…
Sărbătoarea Rusaliilor are semnificație profundă în viața creștinilor. Dar, ea a fost transformată în România, mai degrabă într-o minivacanță cu grătare, băuturi și distracții, decât un eveniment spiritual uimitor, numit în Evanghelie: Coborârea Sfântului Duh.
Vechiul Testament, un adevărat document științific scris pe înțelesul evreilor de acum peste șapte milenii, ne vorbește despre Sărbătoarea Primăverii, pe care, după eliberarea din sclavia egipteană, ei o promiseseră ca o mulțumire adusă lui Iahve la fiecare recoltă anuală. Aflându-se într-o zonă aridă, cu recolte de grâne, legume și fructe foarte limitate, ca și înmulțirea oilor și caprelor, vechii evrei au considerat a 50-a zi după Paștele lor drept Cincizecimea Mozaică. Adică, un fel de Sărbătoare a Recoltei, numită Shavuot.
Evenimentul petrecut chiar în acea zi (ne amintim că decizia răstignirii lui Iisus s-a petrecut în perioada Paștelui evreiesc – Pesah), a fost unul pe care l-am putea privi ca pe o aplicație a unei înalte tehnologii, chiar și pentru epoca noastră. Evangheliile vorbesc despre momentul în care, așa cum relatează Apostolul Petru: ”Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească”. Într-adevăr, era mare nevoie ca acei oameni simpli, fără prea multă educație(unii nici măcar nu știau să scrie), dar pătrunși de credința adâncă în Hristos, să poată răspândi doctrina creștină în toate zările lumii. Înainte de a se Înălța, Mântuitorul le spusese: Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi pînă la marginile Pământului.
Nu este de neglijat faptul că, în aceeași perioadă, istoricul grec Herodot,
vorbește despre misteriosul continent Atlantida – o suprafață insulară uriașă, pe care și astăzi o caută arheologii
. Printre altele, Herodot insistă să dea amănunte despre Atlantida, privitor la faptul că acest presupus continent ar fi fost acoperit cu quartz cristalin de dimensiuni uriașe. El descria că atlanții se foloseau de cristalele de quartz în diverse scopuri, printre care acela de instruire rapidă a indivizilor selecționați pentru a purta negocieri diplomatice cu liderii ținuturilor vecine. Într-un mod surprinzător, istoricul spune, cu lux de amănunte, că atlanții știau să folosească cristalele de quartz drept unități de stocare de informații. Ele erau așezate într-o formă de cupolă semisferică, cu vârfurile orientate spre axa de simetrie a acesteia. Cupola era așezată deasupra unui fotoliu săpat tot în quartz, pe care era așezat cel selectat pentru a fi reprezentant negociator al continentului cu liderii oricăror ținuturi - indiferent de limba pe care o vorbeau aceștia. Alesul trebuia să stea acolo de la răsărit până la apusul Soarelui. În acest timp, cristalele, activate de razele solare, transmiteau creierului său toate informațiile de care era nevoie, înlocuind zeci de ani de studii.
Luând în serios relatările lui Herodot, putem înțelege efectul interesant al Coborârii Sfântului Duh, care a condus la influențarea creierelor apostolilor și inducerea cunoașterii mai multor limbi vorbite atunci în lume. Nu numai faptul că această ”procedură” a permis răspândirea mai rapidă a noii religii, dar și gândul că relația omenirii cu Universul este una realizată prin intermediul unor ființe din civilizații mai avansate – capabile să intervină subtil asupra evoluției noastre și să reorienteze mersul civilizației Terrei – sunt motive serioase de a privi religia și din alte perspective decât ale unor dogme pe care suntem împinși să le acceptăm fără a le înțelege.
Pe de altă parte, istorisirile lui Herodot ne pot împinge să comemorăm cu mai multă dedicare acest eveniment, dar și să privim mai conștient către existența unor civilizații superioare. Astfel, am putea să renunțăm la gândirea homocentristă, conform căreia noi am fi preferații lui Dumnezeu. Vechiul Testament ne spune în capitolul Geneza, versetul 22, că Dumnezeu l-a creat pe Om după chipul Său(…). Dar, aici trebuie să înțelegem sensul exprimării după chipul Său ca fiind în modul Său, adică, după legile Sale; așa cum a creeat întregul Univers. În acest fel, vom putea fi mai smeriți în raporturile noastre cu Divinitatea, înțelegând atât micimea noastră în Univers, cât și rostul existenței noastre.
Prăznuirea Rusaliilor nu s-ar mai reduce doar la evadări la mare, la munte și la grătare…
Vrem, nu vrem, termenul de Rusalii provine din slavona veche. Termenul se referea la nimfele apelor(rușalki), privite atunci drept spirite înșelătoare.
Prin coborârea Sfântului Duh, toate spiritele negative erau alungate, sau cumințite. Totuși, etimologii ne spun că termenul ar putea proveni din denumirea de Rosalia, sau Sărbătoarea Trandafirilor, celebrată anual de romani, înaintea creștinării lor. Coincidența datei acestei sărbători(închinată comemorării morților cu hrană și trandafiri) cu cea a Pogorârii Sfântului Duh(după ce romanii au devenit creștini) a făcut să rămână mai populară denumirea de Rusalii.
Rugăciunile prilejuite de sărbătoarea Rusaliilor sunt niște exerciții de reechilibrare a energiei vitale, o reconectare cu legile adevărate prin care am fost creați și după care funcționăm. De aceea, nu îndemn pe nimeni să renunțe la ritualurile religioase care invocă această sărbătoare, chiar dacă textele ne sugerează alte explicații. Alcătuirea acestor texte de rugăciuni, dedicate evenimentului Pogorârii Sfântului Duh are calitatea de a fi înșiruit cuvinte și cântări care alcătuiesc un program de frecvențe capabil să ne aducă la nivelul de energie optimă și la conștientizarea actului de smerenie în fața Divinității.
Așadar, nu ignorați latura religioasă a Rusaliilor în favoarea unor distracții și plăceri (care nu ne aduc neapărat sănătate, echilibru și împlinirea absolută!).
Poate că, acum, veți înțelege mai bine viziunea unui Maestru Internațional de Qigong care este totodată și un credincios creștin convins.
Fiți binecuvântați cu toții!
Adrian FLOREA
